Intr-o minivacanta in casa parintilor, unde ai copilarit, gasesti, fara sa cauti, urme ale trecerii tale pe acolo. Si am ajuns la concluzia ca e trist sa traiesti in era aceasta a vitezei si super tehnologizata. Suntem mai tristi pentru ca, constientizam trecerea timpului parca mai rapida ca oricand. Daca, acum 20 de ani, imi doream sa fiu "mare", acum vreau din rasputeri sa opresc timpul in loc, sa stau mai mult cu copiii, cu parintii, cu prietenii. Nu-mi mai doresc sa "cresc mare" , sa fiu independenta. Sunt doar vise...ii privesc pe cei dragi in ochi, ma ridic si merg mai departe. Pana la urma, nu e atat de rau sa fii nostalgic, nu.i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu