Fiecare om are sansa lui de afi fericit. Dreptul lui la fericire este imprescriptibil. Este imposibil sa evaluam toate argumentele pro si contra pentru tulburarea fericirii si sa fim absolut siguri de decizia luata!
Daca moartea nu ar exista, in noi insine, in fiecare zi, la fiecare pas, in lucrurile cele mai banale, atunci ea nu ar mai fi terifianta. Nu putem nici muri, dar nici nu mai putem trai. Ne-am gandi, poate, atunci, si la o a doua viata, la viata de dincolo, la fericirea vesnica. Trecerea in viata de dincolo este insasi moarte, ori noi in moarte vedem in primul rand durere. Fericirea fiecaruia dintre noi depinde de societatea in care ne-am nascut si ne-am format. Societatea, dar si zestrea ereditara, sunt razpunzatoare de formarea constiintei si capacitatii noastre de cunoastere si de actiune, de care depinde in mod direct destinul, fericirea oamenilor. Societatea, viata in general, ne ofera totul, dar...atentie ce luam! Copilaria este un astfel de prilej de a sti, invata, sa alegi numai partea frumoasa a lucrurilor. Copilaria este cel mai pretios lucru pe care l-am avut si care-i pierdut pentru totdeauna, dar nu inseamna ca si fericirea este pierduta. Ea este un ideal la care aspiram negresit fiecare din noi. Este o stare a sufletului nostru, dupa cum viata nu este nici buna nici rea, e locul binelui si raului, dupa cum le practicam. Pasiunile sunt intotdeauna vii, chiar si in sufletul acelora care fac efortul de a renunta la ele. Cautam fericirea si nu gasim decat nefericire si mizerie. Dobandirea fericirii se poate realiza pe calea cunoasterii, iubirii sau credintei. Fiecare aspira la o viata mai buna in viitor, insa acest viitor ar trebui sa fie eternitate ca sa ajungem la fericirea absoluta. Cum spune si Blaga, eternitatea este cel mai frumos dar ce ne-ar putea da pamantul, pe care il imparte insa, numai mortilor. Dar oare care-i parti a mortilor? Trupului sau sufletului?? Si cred ca si sufletului si trupului! " Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie" (Facerea 2;7). Oare nu este trupul omului etern?? Din pamant se naste si in pamant se intoarce. Eternitatea sufletului inseamna"realitatea a ceea ce speri, dovada a ceea ce vezi", inseamna forta celor slabi si dovada nefericitilor. Insa credinta inseamna Dumnezeu, care dupa filozofia spiritualista, este un mecanic care ca sa se distreze, construieste universul ale carui miscari le regleaza, si fabrica pe om, ale carui destine le dirijeaza dupa un plan doar de el cunoscut. (Lafargue). Deci moartea este singurul fapt sigur in aceasta viata, viata cea de dincolo nu ne-o poate dezvalui nimeni. Nu exista dovezi sigure, nimeni nu s-a intors, nimeni n-a povestit nimic si nu-si aduce aminte de nimic.
Nefericirea apare odata cu trecerea tineretii, lucru pe care nu suporti sa-l pierzi si pe care-l privesti indepartandu-se cu inima plina de suferinte si regrete (Th. Wolfe)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu